azi dimineata m-am pur si simplu sunt scarbit de ce ma inconjoara, niciodata nu m-am simti atat de singur.. singur in corpul meu!
mi e atat de greu sa te inteleg uneori
iti complici viata cu mainile tale...as vrea sa cred ca defapt iti urmezi sufletul, dar mi-e greu...
ma-ntreb cum o s-o scoti la capat...eu una, n-am idee...
as vrea sa-ti zic ceva, dar cred ca mi-e rusine...si totusi nu ma pot abtine...
IMI DORESC ATAT DE MULT SA FIU CU EA!!!
si imi e atat de greu sa ma amagesc cu speranta ca vom fi impreuna intr-o zi...
nu mai stiu ce sa cred, nu mai am putere, caut pretutindeni un sprijin, dar nu gasesc nici unul, pentru ca sunt egoista si pentru ca mi-e teama ca nu cumva sa sufere cineva din cauza mea, asta pentru ca eu am suferit destul si inca inconstient, mai sufar, dar eu sufar in tacere, cum e mai dureros, pentru ca mie mi-e frica si sa-mi recunosc suferinta, probabil ca de-aia mi-e teama sa nu-i ranesc pe altii, pentru ca eu am patit-o de prea multe ori...
as vrea sa se termine, dar stiu ca e doar inceputul...si aia ma doare...faptul ca realizez ca nu voi ajunge la final, sau si daca voi ajunge la presupusul final, aceea nu voi fi eu, va fi altcineva....
ce sa-mi mai doresc?
habar n-am...
lumina...in ochii mei...asta imi lipseste cel mai mult...
ma duc sa ma culc...
am iubit iubesc si voi iubii dar se pare ca degeaba...
din ce am observat ce iubesc se duce dracu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu