joi, 27 august 2009

week end


Week-end-ul a aterizat!
Nu mai existã decât cluburi, baruri, droguri si petreceri. Am 48 de ore liber din lumea normalã. Am sã scot fum pe nãri ca o vaca`n cãlduri, Am sã vorbesc numai tâmpenii cu necunoscuti toatã noaptea, Am sã mã pierd pe ringul de dans. Radicalii liberi din mine sunt gata sã explodeze! În noaptea asta sunt Laur Travolta, sunt Peter Popper. Mã duc în Neverland cu familia aleasã. O sã ajungem mai departe în spatiu decât a fãcut-o vreodatã Neil Armstrong! Orice se poate întâmpla, ar putea fi cea mai tare noapte din viata mea! Am 73 de lei în buzunarul din spate. Eliberati pista!
Fac cinste cu batoanele de ciocolatã! Toate crucisãtoarele de pe dancefloor sã intre pe verde! "Reginele disco", victimele cluburilor, sã ne unim fortele.
Sã petrecem în stil mare! Dar, mai întâi, o mostrã zilnicã din profetul Bill Hicks,...doar ca sã-mi aduc aminte sã nu iau viata mult prea în serios. Nu este o idee popularã, pe care nu o auzim foarte des dar e adevãrul.

luni, 24 august 2009

Dupa Week end



Înapoi la luni.
Ce vreau sã spun este cã:...cred cã toti suntem cam distrusi
în felul nostru,...dar suntem toti împreunã.
Facem freestyle pe roata nebunã a vietii.

Captivi într-o lume a dialogului etern.

Cum spunea Bill Hicks:
"E o lume nebunã, dar sunt mândru sã fac parte din ea."

Tot ce urcã


Tot ce urcã, trebuie sã coboare,...jos, si mai jos. bolnav la finalul noptii. Am pierdut puterea de a vorbi. Evitãm cu disperare contactul vizual. Prietenul tãu de suflet cu care ai vorbit numai tâmpenii în ultimele 5 ore, ...despre povestea Creatiei, sau al patrulea film "Rãzboiul Stelelor"... ...este acum un necunoscut.
Nu mai poti nici sã-l privesti în ochi. Singurul lucru pe care-l mai aveti în comun acum este paranoia. Vine prin pereti. Copiii ecstasy nu mai sunt în sigurantã.
Nu mai suntem toti împreunã ca unul, ...ci pacienti mentali diferiti... ...ce asteaptã sã fie extrasi din aceastã atmosferã infectatã ...într-un pat cãldut si la un terapeut prietenos.

Realitatea e aproape.

"Unde sunt?"
"Ce-am fãcut?"
"A meritat?"

Apropo, ce naiba s-a întâmplat aici?

Tot ce ai de asteptat acum este inconstienta, ...dar nu poti dormi.

Human Traffic



Prezentul a dispãrut.. Fantezia face parte din realitate.Si luãm piciorul de pe frâne. Gândim clar, si totusi, nu gândim deloc. E o senzatie de bine. Renuntãm a mai încerca sã controlãm lucrurile. Un flux cald de substante chimice ce trec prin noi. Fluctuatii. Avem oare creierele prãjite? Uitãm toate durerile si toate suferintele vietii. Vrem sã mergem într-un alt loc. Nu mai suntem intimidati de cãtre oameni. Toatã nesiguranta s-a evaporat. Plutim printre nori, în spatiu deschis. Suntem astronauti, pe orbita Pãmântului. Lumea se vede atât de frumos de aici. Suntem lipsiti de emotii, ...ne dorim ceea ce nu putem avea. Ne riscãm sãnãtatea mentalã ...pentru câteva momente de inspiratie temporarã. Atât de multe idei, ...atât de putinã memorie. Ultimul gând strivit de anticiparea urmãtorului. Îmbrãtisãm un sentiment coplesitor de dragoste. Plutim în unison. Suntem împreunã. As dori ca toate astea sã fie reale. Tintim un nivel universal de apropiere, ...unde ne putem simti confortabil cu toatã lumea. Suntem în ritm, ...parte a unei miscãri. O miscare de evadare. Facem semn de despãrtire. Pânã la urmã, vrem doar sã fim fericiti.

Stai asa!

Despre ce dracu

vorbeam?